Documentație NextERP

Declarații ANAF și registre · Articolul 27

Configurarea firmei pentru declarații

Se aplică pe Odoo 19 · 20

Fiecare versiune a unei declarații vine de la serverul de declarații cu o listă scurtă de cerințe de configurare: ce trebuie să fie setat în Odoo pentru ca firma să poată calcula corect declarația (profilul fiscal, taxele, seriile de facturi, conturile salariilor etc.). Odoo creează cerințele pe firmă la sincronizarea versiunii, iar contabilul le verifică și le confirmă o singură dată. Cât timp o cerință a versiunii este neconfirmată, Odoo nu calculează și nu generează declarația. Articolul arată cum funcționează verificarea și descrie, mai jos, fiecare cerință.

Când se folosește

  • Configurați firma pentru prima declarație de un anumit tip.
  • La calcul, Odoo afișează mesajul că declarația are cerințe de configurare de confirmat.
  • Serverul a publicat o versiune nouă a declarației sau a schimbat ghidul unei cerințe, iar cerința a revenit la verificare.

Înainte să începeți

  • Abonamentul NextERP al companiei este activ și versiunile declarațiilor sunt sincronizate.
  • Lista declarațiilor depuse de firmă este confirmată în ANAF Declarations › Configuration › General › Declarations and Registers: cerințele apar doar pentru declarațiile pe care firma le depune. Cum se propune și se confirmă lista: Obligațiile și programarea depunerilor.
  • Confirmarea cerințelor cere drept de administrator contabil.

Pași în Odoo

1. Deschideți lista cerințelor de confirmat

ANAF Declarations › Configuration Checklist. Meniul apare doar cât timp există ceva de confirmat. Lista arată, grupat pe declarație, cerințele versiunilor curente ale declarațiilor pe care firma le depune. Lista completă, cu toate versiunile și cerințele deja confirmate, este în ANAF Declarations › Configuration › General › Checklist.

Același lucru se vede și pe versiunea declarației: coloana Company Checks arată câte cerințe mai sunt de confirmat, iar fila Company Configuration / Guides le listează.

2. Deschideți cerința și ghidul ei

Fiecare cerință are o denumire, un rezumat și legătura Open guide. Legătura duce întâi la secțiunea cerinței din acest articol, apoi, dacă cerința nu are o secțiune proprie, la pagina versiunii declarației și, în ultimă instanță, la articolul declarației.

Starea Ce înseamnă
Needs Configuration Cerința nu a fost încă confirmată pe firmă
Needs Review A fost confirmată, dar ghidul s-a schimbat sau ați modificat notele: verificați din nou
Ready Confirmată pentru ghidul în vigoare
Removed / Historical Cerința nu mai există în configurația aprobată a versiunii

3. Faceți configurarea în Odoo

Configurarea propriu-zisă se face în locul arătat de ghid (profilul fiscal, taxe, jurnale, parteneri, reguli salariale). Când ghidul cere rânduri calculate din note contabile, butonul Configure Journal Item Rows deschide direct rândurile versiunii; câmpul Rows to Configure arată care rânduri sunt vizate.

4. Notați ce ați verificat

În Company Configuration / Evidence scrieți pe scurt decizia firmei, de exemplu „impozit pe profit trimestrial din 4411; codul 604 nu se aplică”. Dacă o cerință nu privește firma, debifați Applicable și explicați de ce în note.

5. Confirmați cerința

Apăsați Confirm Configuration pe cerință sau selectați mai multe în listă și apăsați Confirm Selected. Cerința trece în Ready. Când nu mai rămâne nimic de confirmat, meniul Configuration Checklist dispare.

Ce verifică Odoo înainte de calcul

La Calculate on Server și la Generate XML, Odoo caută versiunea declarației valabilă pentru perioadă și verifică cerințele ei pe firmă:

  • dacă versiunea nu are încă cerințele sincronizate, apare mesajul că trebuie sincronizate întâi;
  • dacă o cerință este în Needs Configuration sau Needs Review ori lipsește pe firmă, calculul se oprește cu mesajul „… has N company configuration requirements to confirm”, iar butonul Open the requirements deschide exact cerințele versiunii.

Confirmarea nu calculează nimic și nu schimbă formulele declarației: ea doar consemnează că firma a verificat configurarea. Formulele și validările vin aprobate de pe server.

Greșeli frecvente

  • Confirmare fără configurare. Confirmarea nu repară o taxă fără etichetă sau un cont greșit. Faceți întâi configurarea indicată de ghid.
  • Note modificate după confirmare. Orice schimbare a notelor sau a bifei Applicable readuce cerința la verificare.
  • Cerința nu apare. Declarația nu este în lista Declarations and Registers a firmei sau versiunea ei nu este cea curentă.

Cerințele de configurare

Secțiunile de mai jos sunt ținta legăturii Open guide de pe fiecare cerință. Unele cerințe apar sub nume ușor diferite la versiuni diferite ale aceleiași declarații; ele trimit la aceeași secțiune.

Datele firmei, semnatarul și perioada

Antetul oricărei declarații se ia din datele companiei și din semnătură. Verificați:

  • denumirea, codul fiscal (cu prefixul RO pentru plătitorii de TVA), adresa sediului, telefonul și e-mailul companiei;
  • contul bancar principal al companiei, când declarația îl cere;
  • semnatarul implicit, în ANAF Declarations › Configuration › General › Signatures: nume, funcție și, după caz, cine întocmește declarația;
  • exercițiul financiar al companiei, pentru declarațiile anuale.

Versiunea formularului se alege automat după perioada declarației; nu o alegeți manual. Documentele deja depuse nu se modifică atunci când schimbați datele companiei.

Profilul fiscal și periodicitatea

ANAF Declarations › Configuration › General › Fiscal Profile. Adăugați o linie cu data de la care se aplică și completați:

  • regimul de impozitare: impozit pe profit, impozit pe veniturile microîntreprinderilor sau impozit specific;
  • periodicitatea impozitului pe profit: trimestrial sau anual, cu plăți anticipate;
  • periodicitatea TVA (lunar, trimestrial, semestrial sau anual) și a declarațiilor de salarii.

Din profil, Odoo știe ce obligații sunt scadente în fiecare lună. De exemplu, impozitul pe profit trimestrial apare doar în martie, iunie, septembrie și decembrie. Declarația D300 din Declarations and Registers trebuie să aibă aceeași periodicitate ca în profil; după o schimbare de profil propuneți din nou obligațiile, ca în Obligațiile și programarea depunerilor. TVA la încasare nu se configurează aici: se ia din pozițiile fiscale și din taxele facturilor.

Când se schimbă regimul (de exemplu trecerea de la micro la profit), închideți linia veche și adăugați una nouă de la data schimbării.

Taxele și etichetele raportului de TVA

D300 se calculează din etichetele raportului de TVA puse pe taxe. Corespondența dintre etichete și rândurile decontului, pentru fiecare versiune ANAF, vine de pe server și nu se configurează manual.

În Contabilitate › Configurare › Contabilitate › Taxe deschideți fiecare taxă folosită și verificați, în definiția ei, că atât baza cât și TVA-ul au etichetă. Cele mai dese probleme:

  • taxe fără nicio etichetă (de exemplu o taxă de achiziție intracomunitară scutită): facturile lor lipsesc din decont;
  • import de servicii cu taxare inversă configurat doar cu baza, fără TVA colectat și dedus: suma nu ajunge în decont;
  • achiziții intracomunitare declarate ca scutite în loc de taxare inversă.

Raportul de TVA din Odoo folosește aceleași etichete: dacă o sumă lipsește acolo, lipsește și din declarație. Schimbarea unei taxe nu corectează facturile deja confirmate; verificați-le separat.

Seriile de facturi

Pentru D394, seriile de facturi se iau din jurnalele de vânzări. Pe jurnal, tipul secvenței (facturi proprii, autofacturare, facturi emise de terți) decide secțiunea în care apare seria, iar plaja de numere se ia din numerotarea jurnalului. Facturile anulate și stornările se raportează automat.

Partenerii și tipul operațiilor

D394 se completează din facturile perioadei, grupate pe partener, tip de operație și cotă.

  • Tipul partenerului (plătitor de TVA, neplătitor, străin) vine din codul fiscal și din țara partenerului: completați codul fiscal pe fiecare firmă.
  • Tipul operației (livrare, achiziție, achiziție cu taxare inversă etc.) vine din taxele și poziția fiscală a facturii; îl vedeți pe linia facturii.
  • Codul ANAF al produsului, pentru operațiunile cu taxare inversă, se pune pe produs.

Dacă un partener apare greșit, corectați partenerul sau factura și recalculați într-un document nou.

Operațiile intracomunitare

D390 se completează din facturile cu parteneri din UE care au etichetele de livrări sau achiziții intracomunitare ale raportului de TVA.

  • Partenerul are cod de TVA valid în VIES, cu prefixul țării, și țara completată.
  • Taxa intracomunitară are etichete: o taxă fără etichete nu apare nici în D390, nici în D300.
  • Operațiile triunghiulare se marchează pe linia facturii.

Obligațiile D100

D100 cuprinde mai multe obligații, fiecare cu codul ei, suma datorată, deductibilă, de plată și de restituit. Verificați ce coduri datorează firma (impozit pe profit, impozit micro, impozit pe dividende, impozit reținut la nerezidenți etc.) și ca fiecare să fie calculat din contul lui; nu se aplică o cotă unică tuturor obligațiilor. Codurile scadente într-o lună rezultă din profilul fiscal și din obligația D100 confirmată; codurile obligațiilor D112 stau în același nomenclator (vedeți D100 și D112). Contabilul confirmă codurile și tratamentul fiscal care se aplică firmei.

Rândurile calculate din note contabile

Rândurile care vin din contabilitate sunt deja completate cu setarea standard, după planul de conturi românesc; configurați doar abaterile. Butonul Configure Journal Item Rows de pe cerință deschide rândurile, iar asocierile complete sunt în ANAF Declarations › Configuration › Accounting › Calculation.

Declarația Rândul Setarea standard
D100 103 impozit pe profit rulajul creditor al contului 4411
D100 121 impozit pe veniturile microîntreprinderilor rulajul creditor al contului 4418
D100 604 rulajul creditor al contului 446, doar liniile cu eticheta obligației
D101 P1 / P2 venituri / cheltuieli din exploatare 70–75, 781, 79 / 60–65, 681, 69
D101 P4 / P5 venituri / cheltuieli financiare 76, 786 / 66, 686
D101 P13 rezerva legală 1061
D101 P23 impozit pe profit 691
D101 P28 amortizare contabilă 6811

Contul 446 se folosește pentru mai multe impozite: puneți eticheta obligației pe contul analitic (de exemplu 446100) sau pe taxa folosită, iar rândul preia doar acele linii. Notele de închidere a conturilor de venituri și cheltuieli în 121 nu se iau în calcul, chiar dacă firma închide lunar. Formulele și validările din anexa ANAF (suma de plată, totalul de control) nu se pot schimba. Pe declarația calculată, fiecare rând arată exact notele contabile preluate.

Sume introduse de contabil

Unele rânduri nu reies din note contabile și se completează pe document, în fila Manual Rows, înainte de calcul. La D101, de exemplu:

  • dobânzi, majorări și amenzi; cheltuieli de protocol peste limită; sponsorizări;
  • provizioane și ajustări nedeductibile; alte cheltuieli nedeductibile;
  • pierderea fiscală din anii anteriori; reducerile de impozit;
  • impozitul declarat în cursul anului prin D100.

Treceți 0 la rândurile pe care nu le folosiți. Totalurile și impozitul se calculează după formulele din anexă. Ajustările fiscale, pierderile și reducerile se verifică după documentele firmei și legislația perioadei.

Reconcilierea cu contabilitatea

Înainte de confirmare și după fiecare calcul, comparați declarația cu contabilitatea aceleiași perioade:

  • D300: raportul de TVA, jurnalele de vânzări și de cumpărări și soldurile conturilor de TVA; verificați regularizările, soldul reportat, prorata și opțiunea de rambursare, doar dacă se aplică firmei;
  • D394: totalul bazelor și al TVA-ului cu jurnalele de vânzări și de cumpărări și cu D300;
  • D100: fiecare obligație cu fișa contului ei;
  • D101: veniturile și cheltuielile cu balanța de verificare și cu registrul de evidență fiscală, atenție la semne și la dubla numărare.

Corectați selecția (taxa, contul, factura), nu suma din declarație.

Verificarea fiscală pe declarație

Pentru declarațiile cu reguli proprii, ghidul cere o verificare fiscală înainte de prima depunere:

  • D318: statul de rambursare, perioada, facturile, furnizorii, codurile bunurilor și serviciilor, moneda și dreptul de deducere; datele solicitantului nu se confundă cu ale reprezentantului sau ale furnizorului. Vedeți D318.
  • D390: tipul operației, țara și codul de TVA al partenerului, sumele; corecțiile rămân separate de tranzacțiile curente. Vedeți D390.
  • D398: regimul și perioada, statul de consum, cota, baza și TVA-ul, corecțiile perioadelor anterioare. Vedeți D398.
  • D120: obligațiile și tratamentul fiscal după categoria de produse și anul; reconcilierea cu evidența accizelor. Vedeți D120.
  • Bilanț: formularul după categoria entității și reglementarea contabilă, exercițiul, soldurile comparative și reconcilierea cu balanța; semnatarul, auditorul și opțiunile fiscale. Vedeți Bilanțul.

Intrastat

Declarația Intrastat se depune separat pentru introduceri și pentru expedieri, în trei variante: fără date (perioadă fără operațiuni), nouă sau rectificativă. Pe poziții se verifică codul NC, țările, natura tranzacției, masa netă, unitatea suplimentară și valorile cerute de tipul declarației. Validarea fișierului nu înlocuiește verificarea nomenclatoarelor INS. Vedeți Intrastat.

Conturile salarizării (D112)

Cu Stat de plată Enterprise, D112 nu se calculează și nu se generează până când cerința conturilor de salarizare nu este confirmată. La sincronizarea versiunii D112, regulile salariale românești fără conturi primesc conturile din schema serverului, după OMFP 1802/2014: se caută contul cu codul din schemă, apoi primul lui cont analitic (de exemplu 4315, apoi 431510). Regulile pe care le-ați configurat deja nu se modifică. Brutul și netul nu au conturi: brutul se înregistrează prin componentele lui, iar netul rămâne sold pe 421.

Verificați conturile regulilor în Payroll › Configuration › Rules, apoi confirmați cerința. Dacă planul de conturi se încarcă mai târziu, butonul Complete Payroll Accounts de pe cerință reia completarea. O schemă nouă trimisă de server readuce cerința la Needs Review. Pașii compleți sunt în Salarizare - configurare.

Verificarea înainte de depunere

După Calculate on Server, comparați sumele principale înainte de Generate XML:

  • D300: TVA-ul colectat și dedus cu jurnalele de vânzări și de cumpărări și cu soldurile 4423/4424. Diferențele vin aproape întotdeauna dintr-o taxă fără etichetă: corectați taxa, nu suma din declarație.
  • D394: totalul bazelor și al TVA-ului cu jurnalele și cu D300 din aceeași lună. Pe document puteți modifica datele declarantului (nume, funcție, cine întocmește).
  • D390: totalul livrărilor și achizițiilor intracomunitare cu rândurile corespunzătoare din D300.
  • D100: fișa contului fiecărui impozit. D101: veniturile și cheltuielile totale cu rezultatul contabil, apoi impozitul de plată sau de recuperat.

Dacă o sumă diferă, deschideți rândul, vedeți notele contabile preluate și corectați selecția. Validarea automată a fișierului verifică structura și regulile ANAF, nu înlocuiește revizia fiscală: un câmp fără sursă nu se completează cu zero ca să treacă validarea.

Pentru contabil: ce înseamnă confirmarea
  • Cerințele și legăturile spre ghiduri vin din configurația aprobată pe server pentru fiecare versiune a declarației; în Odoo se editează doar deciziile firmei (notele și bifa Applicable).
  • Confirmarea se leagă de textul ghidului în vigoare: dacă serverul schimbă ghidul, cerința revine la Needs Review, ca firma să verifice din nou.
  • Confirmarea nu execută formule fiscale și nu modifică declarațiile deja calculate sau depuse; fiecare document păstrează instantaneul propriu al calculului.
Documentație realizată de echipa NextERP.